Archive for the ‘Diverse’


Fetite dulci ca-n Bucuresti – in toata lumea nu gasesti!

Sunt femei atat de frumoase in

Romania

! Si mai ales atat de multe!!

Sunt atat de frumoase, atat de perfecte, incat as jura cu mana pe inima ca realitatea este leit croita dupa visele si imaginatia noastra.

Pe undeva, cumva cred ca fiecare generatie si fiecare neam isi plamadeste stilul de frumusete (masculina, dar mai ales feminina).

O sa auzim de multe ori babute care sa exclame eh, cand eram eu tanara alergau barbatii dupa mine ca nebunii. Si iti arata poze din tineretile lor. Nu sunt urate. Nu sunt nici frumoase. Dupa standardele tale. Si te intrebi ce naiba gaseau la ea barbatii din tineretile ei?

Nu vreau sa intru intr-o discutie pe tema canoanelor de frumusete.

Am doar aceasta senzatie ca femeile din fiecare generatie sunt plamadite fix dupa gustul epocii.

Imi simt frumusetea apusa nu doar pentru ca nu mai am imaginea din tinerete, ci pentru ca acea imagine suprapusa pe 10 pustoaice de acum, cade undeva pe locul 11. Si fara pic de modestie pot spune ca printre femeile anilor 80 picam bine macar pe un loc 5 sau chiar 6.

Or, domnitele de acum au poponete si torsuri sculptate in ciuda oricarei pofte , special gandite pentru a adaposti maiestuos tatuaje fine.

Boiuri mladioase, fragile, dar bine definite si cu forme ferme.

Si aici ma refer strict la frumusetea proaspata, nu la domnitele care arata la 38 mai bine ca la 28, gratie noilor tehnologii de infrumusetare si emanciparii evidente din ultimii ani.

Frumusetea se revarsa in valuri pe strazi, prin scoli si birouri (ca fabrici nu prea mai avem).

E un fel de inflatie de frumusete.

Frumusetea femeii era mai mult apreciata in trecut pentru ca era rara.

Fenomen care probabil este inca prezent in alte tari. Dar nu la noi.

La noi vin toti strainii atrasi de un paradis sexual sau macar vizual. Nu stiu daca vom bate Thailanda , ma indoiesc, daravem sanse

 
Glorie frumusetii plaiurilor mioritice!

 

trenul galben fara cai

Am calatorit cu metroul zilele trecute dupa o lunga perioada in care nu prea am facut-o.

De 8 ani merg mai mult cu taxiul, si nu stiu daca in toti acesti ani am avut 4 ocazii de a merge cu metroul, iar aceste ocazii s-au ivit la ceva distanta una de alta.

 

Pastram o amintire anume despre mersul cu metroul si am fost realmente socata sa vad cum e acum.

Nu ma simteam de parca as fi venit din alt oras sau alta
tara
sau alta planeta, ci ca parca as fi coborat din alt timp.

 

Am mers de cateva ori cu noile trenuri, nu stiam ca fusesera implementate si pe magistrala ce duce spre capatul meu de Bucuresti.

 

Am fost surprinsa de aglomeratia infernala, cum probabil ar fi un om care ar circula in traficul suprateran dupa 8 ani in care ar fi fost plecat din capitala.

 

Am fost surprinsa de multitudinea de reclame (bannere pe coloane, televizoare peste tot), dar si de plafoanele lipsa din pasajul de la Unirea, lasand vederii starea precara a tavanului si dezvaluind riscurile la care ne supunem zilnic (cam aceleasi riscuri la care ne supunem cand mergem pe trotuar pe sub balcoane care mai au putin pana sa cada).

 

Am fost surprinsa de galagie (cand eram in liceu si mergeam in fiecare zi lumea in metrou era mai tacuta).

M-a surprins gradul de tehnogizare: se poate vorbi la telefon si in metrou (stiam asta, dar nu ma asteptam sa vad lumea vorbind, nu stiu de ce), toata lumea cu mici bobite aducatoare de armonie in urechi, palm pads si alte device-uri ingenioase pe care le are tot romanul.

Display-urile afisand urmatoarea statie si mijloacele de transport de la suprafata, vocea robotic-senzuala care anunta statia urmatoare vs. vocea mecanicului de tren din trecut.

Manerele din cauciuc la care abia ajungeam in trecut si care chiar disparusera au reintrat in design-ul noilor trenuri. Nu stiu daca sa ma bucur ca a disparut bara de deasupra scaunelor. Cea in care unii dadeau cu capul. Cea de care daca se sprijinea cineva aveai senzatia ca iti ia putinul aer, trezind micul claustrofob din fiecare.

 

Cea mai ciudata reactie si senzatie a fost aceea de a fi in permanent in contact cu cineva, si acest lucru sa fie absolut firesc.

Calatorind in mica mea cutiuta galbena, m-am dezobisnuit sa fiu in permanenta atingere cu ceilalti, asa cum in trecut calatorind doar prin subteran uitasem de imaginea de la suprafata a orasului.

You win some, you loose some.

 

Mi s-a schimbat si felul de a observa oamenii. Mergand cu masina prindeam chipurile fugar, sub forma de poza o fata ingandurata in autobuz, o mama si un copil la trecerea de pietoni, o batranica intr-un tramvai, un sofer cu nerv. Portrete de cateva secunde.

 

In metrou ai senzatia ca ai timp, ca timpul trece mai incet, chiar senzatia ca nu te grabesti asa tare. Nu mai percep oamenii in tablouri de cateva secunde, ci in cadre largi si lungi.

 

Perceptia cand merg cu taxiul e ca lumea sta pe loc iar eu trec repede prin tot. Cea de la metrou e inversa : fiind un om care uraste sa urmeze miscarea turmei, dar avand totusi aceeasi directie cu a turmei singura diferenta pe care o pot face este ruperea/schimbarea de ritm. Sunt omul care nu se grabeste cand toti se grabesc. Ca atare perceptia este aceea ca este un univers care se misca in jurul meu, iar miscarea mea fiind abia perceptila, uneori chiar am senzatia ca stau pe loc.

 

Cred ca o sa ma mai dau cu metroul o data.E cam sport extrem , dar merge.

kestii-trestii

ieri am trantit de un minisondaj printre amici, colegi, amicii amilor si amicii amicelor.
 
Intrebarea suna cam asa: "Daca iubita/iubitul te-ar insela – ai vrea sa stii, sau nu?"
 
Sondaj facut pe 10 femele si 10 masculi.
 
Scor comun: 4 Da, 6 Nu
 
Concluzie: esantion mic, rezultate ciudate.
 
Comentariile unui tip: "so, ignorance really IS a bless"
 
Comentariile unei tipe: "pai e cam ca la accident de masina, nu e bine sa te uiti, stii ca nu e bine, dar te uiti". "eu acum as alege sa nu stiu. sincer. dar trebuie sa afli o data ca sa ajungi la concluzia asta".
 
imi place. o sa mai pun de un sondaj :)
 
 
 

this is the first day from the rest of your life

nu tin un jurnal. nu mai tin.
asta e o zi pe care vreau sa o marchez undeva.
day one.
day one of something.
 
am toastat, am baut o bere, am ascultat-o si pe zaluda asta de Katie Tunstall si pe alte freaks, si acum, gata, ma culc.
 
Yes, tomorrow IS another day, biatch!
 
The Queen is dead, long live the Queen!
 

KT Tunstall – Saving My Face Lyrics

See The Look On My Face
From Staying Too Long In One Place
But Every Time I Try To Leave
I Find I Keep On Stalling
Feel Like A Big Old Stone
Standing By A Strength Of My Own
But Every Time The Morning Breaks
I Know Im Closer To Falling

Im All Out Of Love, All Out Of Faith
I Would Give Everything Just For A Taste
Everythings Here, All Out Of Place
Losing My Memory, Saving My Face
Saving My Face, Saving My Face
Saving My Face.

Listening To What You Say
Even Though I Look The Toher Way
You Could Neve Rundertsnad The Feeling
Of What Im Leaving

Im All Out Of Love, All Out Of Faith
I Would Give Everything Just For A Taste
Everythings Here, All Out Of Place
Losing My Memory, Saving My Face
Saving My Face

Whoa, Ooh

Leave It All To Me
I Will Do The Right Thing
Baby Ill Be Everything I Need
Leave It All To Me
I Will Do The Right Thing
Baby Ill Be Everything I Need
Leave It All To Me
I Will Do The Right Thing
Do The Right Thing

Im All Out Of Love, All Out Of Faith
I Would Give Everything Just For A Taste
Everythings Here, All Out Of Place
Losing My Memory, Im Losing The Best Of Me.

Im All Out Of Love, All Out Of Faith
I Would Give Everything Just For A Taste
Everythings Here, All Out Of Place
Losing My Memory, Saving My Face
Saving My Face

Whoa, Ooh
 
Da, cel mai probabil sunt beata. For the first time in this life. Dar totusi mult prea lucida. Fuck!
 
Soooo lame!

ca pe mine insami

Daca pentru a evolua spiritual si a cunoaste profund si in adevaratul sens presupune un nivel de empatie dus la cote inimaginabile, atunci a judeca pe cineva si a i te considera superior este cea mai mare greseala. A te considera superior cuiva te rupe de  egalitatea  pe care o poti pune intre un om si un alt om ( in fata lui Dumnezeu cum se spune ca sa subliniezi  goliciunea  in fata gloriei divine a creatiei).  

Este trist sa observi ca omul nu a evoluat suficient incat sa fie mai empatic in bucurie decat in suferinta. Este sfasietor sa observi la o civilizatie de mii de ani aceasta stagnare , culmea, intr-o perioada in care cautarea de sine si incercarea de a evolua spiritual nu a incetat vreun moment.  

E trist ca inainte de  iubeste-ti aproapele  nu s-a exersat continuu  ca pe tine insuti .

 

Sa treci tot ce e in jurul tau prin propriul filtru. Sa intelegi totul  ca prin tine insuti .

Este pacat ca nu s-a insistat asupra masurii, asupra echilibrului obligatoriu   nici mai mult  dar  nici mai putin  decat pe tine insuti. Si astfel s-a ajuns la excese de ambele parti, unii neiubind pe nimeni decat pe sine, altii neiubind nici macar pe sine, altii daruind prea mult, sacrificand sinele.  

Pentru a ajunge in Rai nu trebuie sa iti dai averea saracilor atunci cand esti evoluat spiritual si detasat de ceea ce detii. Dar este ceea ce chiar trebuie sa faci atunci cand nivelul empatic e zero. Cand uiti ca nu esti superior nimanui, cand uiti ca intre un om bogat pe patul de moarte si un om sarac pe patul de moarte nu e prea mare diferenta.
 E trist ca numai in prezenta suferintei oamenii pot deveni uniti in constiinta, e trist ca un evreu si un arab se pot ruga unul langa altul pentru acelasi lucru si cu aceeasi intensitate, aceluiasi Dumnezeu, acelui Dumnezeu ce poate face ca un obiect din spatiu sa aterizeze acolo unde trebuie.
 Apollo 13 a intrat in istorie ca misiunea cea mai dificila a NASA. Celebra fraza "

Houston

, avem o problema", rostita de cosmonautii din statie, a ramas in istorie. Pierderea controlului asupra modulului punea in pericol succesul misiunii si exista riscul ca acesta sa aterizeze pe sol, facandu-se praf si omorand pe cei trei cosmonauti.
Salvarea a venit prin rugaciune. Milioane de oameni si-au indreptat ochii catre Dumnezeu si s-au rugat (in tacere sau cu voce tare) cu speranta ca cei trei astronauti se vor intoarce teferi acasa.
Chiar Senatul S.U.A. a adoptat o rezolutie in privinta rugaciunii. Intreaga planeta s-a rugat. Rezultatul a fost cel scontat, Apollo 13 reusind sa amerizeze in oceanul Pacific, iar cei trei americani au fost astfel salvati. Nimic in afara rugaciunii nu poate explica schimbarea de traiectorie a modulului american.

 

Ma doare ca pe tine insuti. Tte iubesc ca pe mine insami.  

 

Iti multumesc ca existi. Iarta-ma daca ti-am gresit.

 

Ma doare ca pe tine insuti, te iubesc ca pe mine insami.  

 

Ma bucur de tot ce te bucura.  

 

Ma bucur ca esti si ma bucur ca sunt. Fara tine nu as fi putut sa inteleg nimic.

Da, cu tine vorbesc. Poti sa zambesti. De fapt, fa-o cat mai des! :)

Zambeste tu si voi zambi si eu

 

 

 

 

 

Elegie

Inca am in urechi muzica de la sfarsitul acestei Elegy
Filmul ar avea tot ce trebuie daca nu ar avea din pacate prea mult.
Nu am mai plans asa cu foc de la The Bucket List si Non ti mouvere. Se pare ca pe aceasta Penelope chiar o prind rolurile cu sfarsit lacrimogen (ca mi-aduc aminte acu si de abre los ojos si vanilla sky)
 
Si totusi, poate ca ar trebui sa citesc carti” title=” carti” title=”cartea”>cartea “>cartea intai….
Presimt o calatorie cu mult mai interesanta…

staring at the ceiling

am descoperit aceasta imagine fascinanta de curand, crezand ca e vreun tablou …
este o imagine despre care are cunostinta o buna parte a populatiei…
 
si este un tavan . si este tridimensional, in ciuda primei mele pareri ca ar fi un plafon luminat…
 
pare imaginea ideala for an endless meditation…
 
mai multe imagini aici
 

am zis

am zis ca acestor baieti merita sa le fie vazute toate filmele, asa ca incepand de maine voi purcede la a le viziona:
 
Kevin Spacey
Edward Norton
Clive Owen
Ryan Reynolds
Dane Cook
 si lista ramane deschisa

week-end stuff

Am fost la prima editie Junior Bookfest in Tineretului. Slaba miscare. Copiii insa pareau incantati. Ca de obicei, am zis ca nu voi cheltui prea mult, dar cumva nu stiu cum am ramas fara 3 milioane.
Enorm pentru niste carti de copii.
Inca o data imi soptesc in barba "Tara te vrea prost".
Am fost incantata ca l-am reintalnit pe Arpagic, un mai vechi prieten din copilarie, intr-o editie completata si cu alte "intamplari" marca Ana Blandiana si cu o grafica tare draguta.
 
Am vazut Cursa mortala cu baiatul de baiat Jason Statham , care a vrut sa aduca a Fast&Furious si a Curierul, dar nu a reusit mare lucru. Nu e oricine Luc Besson .
 
O surpriza placuta: o comedie romantica spumoasa la care merita sa te duci cu iubitul sau cu iubita.
Am avut surpriza sa vad o sala plina-ochi. Nici macar 1 scaun liber!
Pentru cei care au vazut Hitch si How to loose a guy in 10 days, va fi o incantare My best friend’s girl .
 
Cam atat. Andreea, ai legatura
 

Die Unendliche Geschichte

Sau The Neverending Story , sau Poveste fara de sfarsit…
 
Din pacate eram deja adolescenta cand am vazut filmul.
Dincolo de frumusetea povestii si a punerii in scena, mi-a placut ideea ca o lume intreaga- Fantasia -poate disparea atunci cand oamenii nu isi vor mai putea imagina, atunci cand nu vor mai visa si nu vor mai avea fantezii.
Este trist ca suntem atat de aproape de acest moment.
Suntem prea ocupati pentru a ne pune imaginatia la contributie , suntem prea "in viteza".
nu mai citim, nu mai ascultam o piesa radiofonica – sorbim totul gata preparat sub forma filmelor. Nu mai savuram nici macar un serial (daca nu este telenovela sau sitcom ).
 
Nu mai avem rabdare.
 
Fetita mea de 4 ani sufera ca nu isi poate imagina. Cartile fara poze nu au farmec, iar in cazul povestilor ca teatru radiofonic se naste o adevarata drama, mi se urla in continuu "cand vin imaginile??" "uite, inchid ochii si nu vin imaginile!!!".
 
Poate ca de aia i se si spune EXERCITIU de imaginatie? E o chestie care trebuie exersata? antrenata?
 
Cand aveam 4 ani as fi ascultat la nesfarsit povesti, cu sau fara imagini. In lipsa celebrelor personaje Disney sau Pixar , in mintea mea se derulau scene neasemuite…
 
Fantasia, please don’t let yourself be consumed by the Nothingness!
 

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X